STIGMATOMICÓZĂ s. f. boală criptogamică produsă de înțepăturile unor dăunători animali. (< fr. stigmatomycose) Vezi definitia »

ÚRNĂ s. f. 1. vas în care se păstrează cenușa morților incinerați. 2. cutie în care se depun buletinele de vot, numerele de loterie etc. 3. (bot.) capsulă sporifică. (< fr. urne, lat. urna) Vezi definitia »

leáfă (léfi), s. f. – 1. Soldă, remunerație a soldaților plătiți. – 2. Salariu. – Var. (înv.) lefea, (pl.) lefuri. Tc. ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), cf. ngr. λουψές, bg. lefe, alb. ljufé, sb., rut. lefa, pol. lafa. Sec. VII. – Der. lefegiu, s. m. (înv., mercenar, soldat de origine străină; salariat), din tc. lefeci; lefar, s. m. (Bucov., funcționar, subaltern); lefaș, s. m. (salariat). Vezi definitia »

VERATRÍNĂ s. f. alcaloid toxic din rizomul de elebor. (< fr. vératrine) Vezi definitia »

HIPOCICLOÍDĂ, hipocicloide, s. f. Curbă plană descrisă de un punct de pe circumferința unui cerc care se rostogolește, fără să alunece, pe un alt cerc fix, cercurile fiind interioare. – Din fr. hypocycloïde. Vezi definitia »