ȚINTUÍT, -Ă, țintuiți, -te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă. ♦ Fig. Nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice). 2. Împodobit cu ținte, țintat; p. ext. împodobit cu pietre scumpe. – V. țintui. Vezi definitia »

BRAUNÍT s. n. Oxid de mangan cu luciu semimetalic, constituind un important minereu de mangan. – Din fr. braunite. Vezi definitia »

CAOLINÍT s. n. Silicat de aluminiu hidratat care intră în compoziția caolinului, de culoare albă, mată, uneori ușor colorat. – Din fr. kaolinite. Vezi definitia »

MELANOCÍT s. n. celulă a pielii care conține melanină și asigură protecția organelor interne contra radiațiilor solare. (< fr. mélanocyte) Vezi definitia »

pronumít, -ă, adj. (înv.) supranumit. Vezi definitia »