ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere. Vezi definitia »

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”. Vezi definitia »

plevuí, plevuiésc, vb. IV (reg.) a trece prin ciur, a cerne (pentru a curăța boabele de pleavă). Vezi definitia »

ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving) Vezi definitia »

VERUÍ vb. IV. v. vărui¹. Vezi definitia »