Definita cuvantului providență
PROVIDÉNȚĂ s.f. (În concepțiile religioase) Putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor; Dumnezeu. ♦ Atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. ♦ (Fig.) Cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. [Cf. lat. providentia, it. provvidenza, fr. providence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu providență
MESIȘOÁRĂ, mesișoare, s. f. 1. Măsuță. 2. Mâncare, hrană modestă. ♦ (Reg.) Pomană, praznic. – Masă1 + suf. -ișoară. Vezi definitia »
ORTOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Osificare a peretelui osos al urechii, care duce la surditate; ortospongioză. [< Germ. Orthosklerose]. Vezi definitia »
SALMONÉLĂ s.f. (Zool.) Gen de bacterii în formă de bastonaș, care provoacă febra tifoidă, paratifozele etc. [< fr. salmonella]. Vezi definitia »
RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană nervoasă, sensibilă la lumină, situată în fundul ochiului și alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine. Vezi definitia »
CRÚMPENĂ, crumpene, s. f. (Reg.) Cartof. – Din scr. krumpir. Vezi definitia »