Definita cuvantului providență
PROVIDÉNȚĂ s.f. (În concepțiile religioase) Putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor; Dumnezeu. ♦ Atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare. ♦ (Fig.) Cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva. [Cf. lat. providentia, it. provvidenza, fr. providence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu providență
ARHIVÍSTICĂ s. f. Știință care are ca obiect studiul și organizarea documentelor cu valoare istorică. – Din fr. archivistique. Vezi definitia »
CÓRLĂ, corle. s. f. Pasăre acvatică migratoare, de mărimea unui porumbel, care trăiește în bălțile și iazurile cu stuf: găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus). – Et. nec. Vezi definitia »
SESAMOIDÍTĂ s.f. (Med.) Leziune congestivă sau inflamatorie a sesamoidelor. [Pron. -mo-i-. / < fr. sésamoïdite]. Vezi definitia »
a ține la tăvăleală expr. 1. a fi rezistent în condiții de solicitare maximă. 2. a fi robust / viguros. 3. a suporta fără proteste multe privațiuni. Vezi definitia »
vacă (bună) de muls expr. persoană / situație de care se profită pentru a obține foloase materiale. Vezi definitia »