bijboc, bijboci s. m. 1. (intl.) hoț tânăr, lipsit de experiență. 2. v. bijboacă. Vezi definitia »

BARÓC, -Ă adj. Stil baroc (și s.n.) = stil artistic predominant în sec. XVII-XVIII, care se caracterizează prin ornamentație excesivă, neregularitatea liniilor și prin monumentalitatea construcțiilor (în arhitectură), contururi agitate (în sculptură), prin folosirea largă a tehnicii clarobscurului, compoziții în diagonală sau în vârtej (în pictură), dramatism interior și o anumită bizarerie și îndrăzneală a metaforei (în muzică și poezie). ♦ Stilul de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului. ♦ (p. ext.) Stil încărcat, retoric, excesiv de ornamentat. [< it. baròcco, fr. baroque, cf. port. barocco – perlă de formă neregulată]. Vezi definitia »

-LÓC elem. „care vorbește”, „convorbire”. (< fr. -loque, cf. lat. loqui, a vorbi) Vezi definitia »

MÁLȘTOC s. n. Baghetă de care pictorii își sprijină mâna în care țin pensula pentru a nu atinge suprafața de pictat, a trasa contururi precise sau linii drepte. (cf. germ. Malstock < malen = a picta + Stock = baghetă, baston, băț; engl. mahlstick, maulstick < trad. parț. a neerl. maalstok < malen = a picta (< neerl. medie < mal = marcă, pată, semn) + stok = băț, baghetă, vergea) [și Das grosse Wörterbuch der deutschen Sprache, MW] Vezi definitia »

ECHINOCÓC s. m. vierme parazit în intestinul cornutelor mari, a cărei larvă se dezvoltă în ficatul mai multor mamifere. (< fr. échinocoque) Vezi definitia »