LASSALLEANÍSM s.n. Curent oportunist în mișcarea muncitorească din Germania, care, admițând posibilitatea transformării pașnice a capitalismului în socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de statul burghez, propovăduia înlocuirea luptei revoluționare prin lupta pentru vot universal și prin activitatea parlamentară pașnică. [< germ. Lassalleanismus, cf. Lassalle – socialist german]. Vezi definitia »

ACOSMÍSM s. n. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu. (< fr. acosmisme) Vezi definitia »

TRITEÍSM s. n. doctrină care susținea că trinitatea ar fi fost formată din trei persoane și trei esențe. (< fr. trithéisme) Vezi definitia »

AMORALÍSM s. n. Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală; faptul de a nu recunoaște valabilitatea nici unei morale. – Din fr. amoralisme. Vezi definitia »

PSEUDOETIMOLOGÍSM s. n. sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. (< pseudo- + etimologism) Vezi definitia »