BUCIÁRDĂ s. f. ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți în formă piramidală, pentru a imprima pe fața pietrelor de construcție adâncituri regulate. (< fr. boucharde) Vezi definitia »

MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță. Vezi definitia »

nu se merită! expr. (glum.) nu merită osteneala! Vezi definitia »

cúcă², cúci, s.f. (reg.) coșul colector la casele țărănești; deschizătură în acoperiș prin care iese fumul. Vezi definitia »

ȘTIOÁLNĂ, știoalne, s. f. (Reg.) Bulboană. ♦ Baltă mocirloasă. – Din germ. Stollen, ucr. štol'na. Vezi definitia »