chiab, chiáburi, s.n. (reg.) castron. Vezi definitia »

șvab (-bi), s. m. – 1. German originar din Suabia, colonizat în Trans. și Banat în sec. XVIII. – 2. Gîndac (Blatta germanica). – 3. Insectă (Periplaneta orientalis). Sl. švabinŭ „din Suabia”. – Der. șvăboiacă, s. f. (femeie originară din Suabia); șvăbesc, adj. (propriu șvabilor). Vezi definitia »

DOAB s. n. colină, interfluviu îngust separat de văi (paralele), specific câmpiei înalte a Gangelui. (< fr. doab) Vezi definitia »

DODECASILÁB s.m. Vers de douăsprezece silabe. [Cf. fr. dodécasyllabe, lat. dodecasyllabus < gr. dodeka – douăsprezece, syllabe – silabă]. Vezi definitia »

BAOBÁB s. m. arbore din regiunile tropicale de mărimi uriașe. (< fr. baobab) Vezi definitia »