conovắț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR). Vezi definitia »

bîț interj. – Exprimă mișcarea unui corp sau a unui membru. – Var. bîța. Creație expresivă, de același tip ca fîț. – Der. bîțîi, vb. (a mișca); bîțîială, s. f. (mișcare); bîțîitoare, s. f. (codobatură); bîțan, s. m. (țînțar). Scriban pune în legătură vb. a bîțîi cu mag. biccenni „a șchiopăta”. Vezi definitia »

nutréț (nutréțuri), s. n. – Furaj (verde). Lat. nūtrῑcium „nutritiv, alimentar” (Șeineanu, Semasiol., 183; Pușcariu 1210; Candrea-Dens., 1264; REW 6004), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169); din lat. nūtrῑre, din care s-a format în sec. XIX, nutri, vb. (a hrăni), vb. pe care Pușcariu 1209 îl semnala în mod greșit ca tradițional. – Der. nutritiv, adj. din fr. nutritif; nutriment, s. n. (aliment), din lat. nutrimentum, sec. XIX; nutritor, adj. (hrănitor), după fr. nourrissant; nutriți(un)e, s. f., din fr. nutrition. Vezi definitia »

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb²; albicios. Vezi definitia »

PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf² + suf. -uleț. Vezi definitia »