comérț (comérțuri), s. m. – Schimb de produse prin cumpărare și vînzare. – Var. (înv.) comerciu. Lat. commercium, în parte prin it. commerzio sau cu pronunțarea germ. (sec. XVIII). – Der. comercia (var. comersa), vb. (a face comerț); comercial, adj., din fr. commercial; comercializa, vb. (a pune în vînzare), din fr. commercialiser; comerciant, s. m., din fr. comerçant. Vezi definitia »

cotrofleánț s. m. – Poreclă dată germanilor. – Var. cotofleanț. Germ. Kartoffelpflanzer „cultivator de cartofi” (Borcea 184); este însă evidentă interpretarea expresivă a etimonului. Vezi definitia »

MARȚ², (2) marțuri, s. n. (Pop.) 1. Martie. 2. Mărțișor. – Lat. martius [mensis]. Vezi definitia »

glumeț, glumeți s. m. (eufem.) bolnav psihic, nebun, smintit. Vezi definitia »

PICULÉȚ s. n. Diminutiv al lui pic¹; picușor, picuș, picuț. – Pic¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »