Definita cuvantului știc
știc, ștícuri, s.n. (reg.) 1. băț. 2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă. 3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu știc
ATÉRMIC, -Ă adj. (despre transformări) care nu degajează, nu absoarbe căldura. (< fr. athermique) Vezi definitia »
POLIFÓNIC, -Ă, -polifonici, -ce, adj. Care se referă la polifonie, care ține de polifonie, bazat pe polifonie. – Din fr. polyphonique. Vezi definitia »
IZOMÉTRIC, -Ă adj. (Despre cristale) Care are mărime egală; (despre versuri) cu măsură egală. ◊ Perspectivă izometrică = perspectivă ale cărei axe de comparație sunt egale. V. axonometric. [Var. isometric, -ă adj. / < fr. isométrique, cf. gr. isos – egal, metron – măsură]. Vezi definitia »
FILANTRÓPIC, -Ă, filantropici, -ce, adj. Care ține de filantropie sau de filantrop, privitor la filantropie sau la filantrop. – Din fr. philanthropique. Vezi definitia »
FIZIOLÓGIC, -Ă adj. referitor la fiziologie. ♦ ser ~ = lichid preparat steril din apă și sare, cu compoziție asemănătoare serului sangvin, pentru injecții. (< fr. physiologique) Vezi definitia »