CRÍPTĂ s. f. 1. construcție subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc. 2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană. 3. formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară. (< fr. crypte, lat. crypta) Vezi definitia »

REGÁLĂ², regale, s. f. Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale. Vezi definitia »

paláșcă (pălắști), s. f. – 1. Corn de praf de pușcă. – 2. Cartușieră. – 3. Tașcă, geantă incrustată. – Var. păleașcă. Mr., megl. pălașcă. Mag. palaszk (Gáldi, Dict., 149) sau tc. palaska (Tiktin), cuvinte care duc la sl. ploskva › ploscă, cf. ngr. παλάσϰα, bg. palaska, sb., cr. palačka. Vezi definitia »

acetaldehídă (-ce-tal- / -cet-al-) s. f., g.-d. art. acetaldehídei; pl. acetaldehíde Vezi definitia »

scóică (-ci), s. f. – 1. Specie de moluște, cochilie. – 2. Os mort, tumoare pe tendon. – 3. Ureche, pavilion al urechii. – 4. Țintă cu cap de metal strălucitor, drept ornament. Sl. skolĭka (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), cf. bg., pol. skojka, sb., cr., slov. skoljka. Vezi definitia »