Definita cuvantului știmă
ștímă, ștíme, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce păzește comorile necurate. 2. pocitură, pocitanie. 3. ființă sau plantă purtătoare de noroc. 4. noroc. 5. (în forma: ștemă) belșug de lapte la vite; mană, frupt. 6. copil mic și neastâmpărat. 7. presimțire. 8. (în forma: ștemă) taină, secret. 9. (în forma: ștemă) fluierătură cu care ciobanii se cheamă între ei.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu știmă
METRÉZĂ, metreze, s. f. (Cin.) Instrument pentru măsurarea lungimii filmelor. [Pr.: metröză] – Din fr. métreuse. Vezi definitia »
SIMPATÍNĂ s.f. Substanță secretată de terminațiile nervoase ale sistemului nervos simpatic. [< fr. sympathine]. Vezi definitia »
URETERÍTĂ s. f. inflamație a ureterelor. (< fr. urétérite) Vezi definitia »
INTERFÁZĂ s. f. (biol.) fază de repaus aparent a unei celule între două diviziuni succesive ale nucleului. (< fr. interphase) Vezi definitia »
ráșpă (ráșpe), s. f. – Pilă. – Var. hrașpă, Trans. rașpă(lă)u, rașpoi, rașpel, rașpil. Germ. Rspel, parțial prin intermediul sb., slov. rašpa (Cihac, II, 525; Borcea 204), cf. mag. ráspó, sp. raspa. Ultima var. are și sensul de „țuică tare”. – Der. răspălui, vb. (Trans., a pili). Vezi definitia »