a băga la bilă / la cap expr. a ține minte; a înțelege. Vezi definitia »

SĂPĂTÚRĂ, săpături, s. f. 1. Săpat. ♦ Spec. (La pl.) Lucrări de excavare a pământului; (în special) lucrări arheologice. 2. (Concr.) Groapă, adâncitură făcută în pământ cu sapa¹ sau cu alte unelte ori mașini de săpat. – Săpa + suf. -ătură. Vezi definitia »

CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »

ȚÉLINĂ², țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., scr. celina. Vezi definitia »

vámpă s. f., g.-d. art. vámpei; pl. vámpe Vezi definitia »