OLÚȚ, oluțe, s. n. Diminutiv al lui ol; ulcică. – Ol + suf. -uț. Vezi definitia »

orbálț (orbálțuri), s. n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel). Vezi definitia »

turcafleț, turcafleți s. m. (intl.) om naiv, victimă potențială a unui infractor. Vezi definitia »

cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin. Vezi definitia »

păcăléț, -eáță, adj. (înv.) păcălitor. Vezi definitia »