TĂTÁRCĂ, tătarce, s. f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar. – Tătar + suf. -că. Vezi definitia »

GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [Pr.: gă-u-. – Var.: găunoșătúră s. f.] – Găunoși + suf. -tură. Vezi definitia »

a băga mortu-n casă expr. 1. a-i face cuiva neplăceri. 2. a da unui adversar o lovitură decisivă. Vezi definitia »

caracatiță, caracatițe s. f. organizație criminală, mafie. Vezi definitia »

DEFÉNSĂ s.f. (Zool.) Fiecare dintre colții (incisivii) elefantului; fildeș. [< fr. défense]. Vezi definitia »