alcătuí² (a se ~) (a se învoi) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se alcătuiéște, imperf. 3 sg. se alcătuiá; conj. prez. 3 să se alcătuiáscă Vezi definitia »

ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken. Vezi definitia »

ștudiruí, ștudiruiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a învăța, a studia. 2. (reg.; în forma: ștudurui) a se gândi, a reflecta, a chibzui. Vezi definitia »

văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă Vezi definitia »

FUGUÍ, fuguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înnădi furnire prin rosturi drepte. 2. A îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire. – Cf. germ. fügen. Vezi definitia »