rușuí (-uésc, -ít), vb. – (Mold., înv.) A uzurpa, a pune stăpînire. – Var. rușii. Sl. rušiti „a se da la o parte, a se muta”; la origine, s-ar fi zis despre acțiunea de a schimba pe ascuns pietrele de hotar de pe un teren. De aici, cu l expresiv, rășlui, vb. (a uzurpa, a lua cu forța). Explicația lui Tiktin, prin intermediul lui răzluși, vb. refl. (înv., a se separa, a se îndepărta) ‹ sl. razlučiti, nu este convingătoare. Cred că etimologia corectă este numai cea arătată deja de Ghibănescu; dar îmi lipsește posibilitatea de a o confirma. Vezi definitia »

piruí, pírui, vb. IV (reg.) a ara a doua oară (pentru a curăța locul de pir). Vezi definitia »

lăbăduí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A locui, a trăi. Mag. lábadni „a se restabili, a se restatornici” (Drăganu, Dacor., IX, 211). Vezi definitia »

biruí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biruiéște / bíruie, imperf. 3 sg. biruiá; conj. prez. 3 să biruiáscă / să bíruie Vezi definitia »

pâncuí, pâncui, vb. IV (reg.) a zăcea bolnav, timp îndelungat. Vezi definitia »