stélnic, stélnică, adj. (înv.) care aparține stelelor, privitor la stele; caracteristic stelelor; sideral, stelin, stelesc. Vezi definitia »

MUZEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la muzeologie. [< fr. muséologique]. Vezi definitia »

ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique. Vezi definitia »

ORTÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ortoptică. ♦ tratament ~ = tratament care urmărește centrarea corectă a axelor oculare și dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism. II. s. f. ramură a oftalmologiei despre defectele vederii și tratamentul lor. (< fr. orthoptique) Vezi definitia »

PROPIÓNIC adj. acid ~ = acid, omolog superior al acidului acetic, derivat din propan, în unele sinteze organice. (< fr. propionique) Vezi definitia »