clícă (clíci), s. f. – Materie vîscoasă, pastă, lut; pîine necoaptă și lipicioasă. – Var. clic, s. n. (materie vîscoasă); cliuc, s. n. (Banat. și Olt., drojdie, zaț). Vezi definitia »

COPROCULTÚRĂ s.f. (Med.) Însămânțare a materiilor fecale pe un mediu de cultură pentru identificarea anumitor microbi patogeni. [< fr. coproculture, cf. gr. kopros – excrement, lat. cultura – cultură]. Vezi definitia »

CHERATÍTĂ s. f. inflamație a corneei, manifestată prin opacifierea acesteia, fotofobie și sensibilitate oculară. (< fr. kératite) Vezi definitia »

ciorchínă (ciorchíni), s. f. – Tip de inflorescență, racem, grapă. – Var. ciorchin(e). De la cioc, cu suf. -ină, și cu infixul r ca în fișcă › frișcă, fîțîi › fîrțîi, etc., cf. ciochină, și it. ciocca „ciorchine.” Der. de la cerc (Pușcariu, Dacor., VI, 309-13; DAR), sau de la un lat. *circulina (Densusianu, GS, V, 173), este mai puțin probabilă. Cihac, II, 53, semnala deja o înrudire cu ciochină. – Der. ciorchinos, adj. (abundent, bogat în ciorchini). Vezi definitia »

LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne]. Vezi definitia »