Definita cuvantului cherapleș
cherapléș (cherapléși), s. m. – Prost, tont, dobitoc. Mag. kereplös „flecar, palavragiu”, cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Pușcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un mag. *kereples, din kereplye „morișcă”. Ambele ipoteze par incerte.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cherapleș
peșchéș (peșchéșuri), s. n. – 1. Plocon, dar, cadou. – 2. Tribut datorat sultanului în chip de dar. – Mr. piskeșe, megl. pișcheș. Tc. (per.) peșkeș (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Roesler 601; Lokotsch 1663), cf. ngr. πεσϰέσι, alb. peškeš, bg., sb. piškeš. Vezi definitia »
BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș. Vezi definitia »
șuirúș s.n. (reg.) ghețuș (pe care se dau copiii iarna). Vezi definitia »
COLȚUNAȘ, colțunași, s.m. Preparat culinar constând dintr-o bucată de aluat de tăiței umplută (cu brânză, carne tocată etc.); colțunasii se pot adăuga și fierbe în supă, sau sunt fierți în apă, apoi serviți cu un sos; sunt specifici bucătăriei italiene, preparați în nenumărate feluri: ravioli (pătrați), cappelleti (pălărioare), tortellini (rotunzi), lunnete (semilună), cannelloni (tuburi). Vezi definitia »
MESTECĂNÁȘ, mestecănași, s. m. 1. Diminutiv al lui mesteacăn. 2. (Bot.) Mesteacăn pufos. – Mesteacăn + suf. -aș. Vezi definitia »