ACONÍT s. m. plantă veninoasă montană, cu flori albastre și frunze de un verde-închis; omag. (< fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton) Vezi definitia »

BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători. Vezi definitia »

ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi. Vezi definitia »

DESCÂLCÍT¹, descâlcíturi, s. n. Faptul de a descâlci. – V. descâlci. Vezi definitia »

pucioșít, -ă, adj. (reg.; în sintagma) hidrogen pucioșit = hidrogen sulfurat. Vezi definitia »