REFERÉNȚĂ s. f. funcție prin care un semn lingvistic se referă la un obiect extralingvistic. (< fr. référence) Vezi definitia »

íglă (-le), s. f. – Croșetă, ac de croșetat. Sl. (bg., sb., rus.) igla (DAR; Conev 60). Cuvînt rar, se întîlnește mai ales în forma dim. igliță, s. f. (croșetă), din sl. (bg., sb.) iglica, cf. mag. iglicze. Vezi definitia »

HĂLĂCIÚGĂ, hălăciugi, s. f. (Reg.) 1. Tufiș, desiș de mărăcini, de lăstari etc. 2. Păr zbârlit, ciufulit. – Et. nec. Vezi definitia »

TRÂNDĂVEÁLĂ, trândăveli, s. f. Trândăvie. – Trândăvi + suf. -eală. Vezi definitia »

PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [Pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală. Vezi definitia »