genúchi (genúchi), s. m. – 1. Parte a piciorului care cuprinde articulația femurului cu tibia. – 2. (Înv.) Neam, spiță. – Var. genunchi(u). Mr. genuncl’u, megl. zenucl’u, istr. jeruncl’u. Lat. genuc(u)lum (Diez, I, 212; Pușcariu 706; Densusianu, Hlr., 161; Candrea-Dens., 161; REW 3937; DAR), cf. it. ginocchio, prov. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, port. jeelho. Forma cu infix nazal, paralelă cu prima, este comună mai ales în est (ALR, I, 57); a dat naștere acelorași der. Sensul 2, pe care DAR îl explică prin influența sl. kolĕno, ar putea fi de asemenea primitiv. Der. genucher, s. n. (pieptar lung pînă la genunchi; genunchieră; scîndură pe care lucrează cizmarii, ținînd-o pe genunchi); îngenunchia, vb. (a se așeza în genunchi; a înfrînge, a umili, a supune), care ar putea fi de asemenea rezultat al lat. *ingenuculāre (Densusianu, Hlr., 165; Pușcariu 850; Candrea-Dens., 730; DAR); îngenunchetură, s. f. (articulație). Vezi definitia »

IGNORÁTIO ELÉNCHI s. f. (log.) sofism constând în a demonstra o altă teză decât cea propusă inițial. (< lat. ignoratio elenchi) Vezi definitia »

țénchi s.n. (înv.) 1. semn de graniță. 2. limită, sfârșit. 3. scop, țel. Vezi definitia »

BATURA MUZTAGH I (HUNZA KUNJI I), vf. în M-ții Karakorum (NE Pakistanului). Alt.: 7.785 m (al 30-lea vf. de pe glob). Cel mai înalt pisc montan neescaladat. Vezi definitia »

DREPTÚNGHI s.n. Paralelogram cu unghiurile drepte. [< drept + unghi, după fr. rectangle]. Vezi definitia »