ESCÁRPĂ s.f. Taluzul dinspre unitățile proprii al șanțului obstacol dintr-o fortificație. [< fr. escarpe, cf. it. scarpa – taluz]. Vezi definitia »

ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast'. Vezi definitia »

TRIVÓGĂ, trivogi, s. f. (Înv.) Bătaie în tobă. – Rus trevoga. Vezi definitia »

IBÂNCĂ, ibânci, s. f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). – Et. nec. Vezi definitia »

năboiálă, năboiéli, s.f. (reg.) șuvoi, puhoi, torent. Vezi definitia »