Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; fel de a întrebuința aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuațiune s.f. / cf. fr. punctuation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
OLEOBROMÍE s.f. Procedeu cu ajutorul căruia se obțin fotografii de mare valoare estetică prin folosirea unor cerneluri grase. [Gen. -iei. / cf. engl. oil – ulei, bromide – bromură]. Vezi definitia »
TIMPATÍE s. f. afecțiune a timusului. (< germ. Thymopathie) Vezi definitia »
CHERATODERMÍE, cheratodermii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos. – Din fr. kératodermie. Vezi definitia »
ANGLOFOBÍE s.f. Ură față de englezi și de obiceiurile englezești. [Gen. -iei. / < fr. anglophobie]. Vezi definitia »
TIMPANOTOMÍE s. f. paracenteză a timpanului. (< fr. tympanotomie) Vezi definitia »