OBSERVATÓR¹ s. n. 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium) Vezi definitia »

PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor. Vezi definitia »

FINISÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor specialist în operațiile de finisaj. [< fr. finisseur]. Vezi definitia »

UNIFLÓR, -Ă adj. (despre inflorescență, plante) cu o singură floare. (< fr. uniflore) Vezi definitia »

CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se cațără. – Cățăra + suf. -ător. Vezi definitia »