DESTITUÍRE s.f. Acțiunea de a destitui și rezultatul ei; destituțiune, dare afară. [< destitui]. Vezi definitia »

subcărmuíre, subcărmuíri, s.f. (înv.) organ de conducere și administrare al unui plai și al unei plase, care era condus de un subcârmuitor; clădirea și personalul acestui organ. Vezi definitia »

SUCCÉDERE s.f. v. succedare. Vezi definitia »

PORNÍRE, porniri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) porni și rezultatul ei; plecare. 2. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avânt, elan. 3. Înclinare, predispoziție, tendință. 4. Patimă; înverșunare (împotriva cuiva). – V. porni. Vezi definitia »

déspre (des-pre / de-spre) prep. Vezi definitia »