Definita cuvantului puncționare
PUNCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a puncționa și rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < puncționa].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu puncționare
HIPERCARACTERIZÁRE s.f. (Lingv.) Cumul de mijloace morfologice folosit pentru evidențierea unei singure valori lexicale sau gramaticale. [După germ. Hypercharakterisierung]. Vezi definitia »
PLUTÍRE, plutiri, s. f. 1. Faptul de a pluti; menținere sau mișcare a unui corp pe suprafața unui lichid sau în masa unui fluid. 2. Transport organizat de mărfuri sau de persoane care se face pe o navă; trafic pe apă; navigație. – V. pluti. Vezi definitia »
COMBINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. ( Vezi definitia »
Care poate îndeplini mai multe funcțiuni, cu mai multe întrebuințări. Vezi definitia »
PĂRINDÁRE s. f. v. părinda. [DMLR] Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z