CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor și orchestră. ◊ (În compusul) Cantată-oratoriu = compoziție vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din it. cantata. Vezi definitia »

SUBSECVÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi subsecvent. (< engl. subsequence) Vezi definitia »

BASTÍDĂ s.f. (Mil.) 1. Mică lucrare provizorie, construită pentru a ataca o fortificație. 2. Oraș fortificat pentru apărarea unui stat senioral sau a unui domeniu. [< fr. bastide, cf. prov. bastir – a construi]. Vezi definitia »

vâjâitúră (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura) Vezi definitia »