ELECTROFORÉZĂ, electroforeze, s. f. 1. Deplasare spre electrozi a particulelor dintr-o soluție coloidală sub acțiunea câmpului electric. 2. (Med.) Analiză a diferitelor fracțiuni proteice din lichidele biologice pe baza electroforezei (1). – Din fr. électrophorèse. Vezi definitia »

COENZÍMĂ s. f. componentă neproteică și dizolvabilă a unei enzime, care favorizează acțiunea acesteia; coferment. (< fr. coenzyme) Vezi definitia »

SÚRSĂ s. f. 1. loc unde se găsește și de unde se poate procura ceva din belșug. 2. corp care emite sunete, lumină, radiații nucleare etc. 3. (fig.) loc de unde emană o informație. ♦ izvor, origine, obârșie. ♦ ~ de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor, un artist. 4. electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează purtătorii de sarcină majoritari. (< fr. source) Vezi definitia »

BÁRDĂ, bărzi, s. f. Un fel de secure cu tăișul lat și coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului, altădată și ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună = a fi nesocotit. Cioplit din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Magh. bárd. Vezi definitia »

TERMOPÁUZĂ s. f. strat al atmosferei terestre între termosferă și exosferă, în care temperatura rămâne constantă. (< fr. thermopause) Vezi definitia »