ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențuí vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui. Vezi definitia »

șcordăluí, șcordăluiésc, vb. IV (reg.; despre boi) a se împunge. Vezi definitia »

împăcăluí, împăcăluiésc, vb. IV (reg., înv.) a (se) împăca, a se împăcelui. Vezi definitia »

schinciuí, schinciuiésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a plânge înăbușit, întretăiat; a scânci. Vezi definitia »

câlțuí (călțuí), câlțuiésc, vb. IV (înv.) 1. a astupa cu câlți. 2. a destrăma lâna sau stofa. Vezi definitia »