CONSTÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia) Vezi definitia »

rîjnică (-ce), s. f. – Plantă de pădure cu flori mici albe (Cardemine impatiens). Origine îndoielnică. Poate are legătură cu sb. ružica, rižinica „trandafir, margaretă”. Vezi definitia »

ALGEBROLÓGICĂ s.f. Încercare de a înlocui operațiile logice cu semne și calcule; logică simbolică. [Gen. -cii. / et. incertă]. Vezi definitia »

OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că. Vezi definitia »

ZORÍLĂ s.m. Numele popular al stelei Sirius; luceafărul de zori, luceafărul dimineții. Vezi definitia »