PLÚTĂ¹, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta. Vezi definitia »

ȚÍTERĂ, țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither. Vezi definitia »

SCOVÁRDĂ, scoverzi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu brânză, urdă etc); prăjitură uscată, minciună. 2. Epitet pentru o pesoană foarte slabă, scofâlcită. [Var.: scovérgă s. f.] – Din sl. skovrada „tigaie”. Vezi definitia »

scégă, scegi, s.f. (reg.) cegă. Vezi definitia »

CIOCOLATIÉRĂ s.f. Vas în care se servește ciocolata lichidă. [Pron. -ti-e-. / cf. fr. chocolatière]. Vezi definitia »