BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Bețișor subțire; nuielușă, vărguță. ◊ Baghetă magică = bețișorul de care se slujesc scamatorii în operațiile lor. ♦ Vargă ușoară și nu prea lungă cu care dirijorii conduc execuția unui ansamblu muzical; fig. talentul, măiestria dirijorului. ♦ Bețișor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Vergea de lemn pe care stă întins părul arcușului. ♦ Dungă de ajur sau de culoare diferită care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. Nume dat unor piese cilindrice subțiri care fac parte din diverse mecanisme sau aparate. – Fr. baguette. Vezi definitia »

FTALEÍNĂ s. f. denumire generică dată unor compuși organici prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli. (< fr. phtaléine) Vezi definitia »

prostitúră, prostitúri, s.f. (înv.) lucru de calitate inferioară, lipsit de valoare, prost. Vezi definitia »

CALCOPIRÍTĂ s.f. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. chalcopyrite, cf. gr. chalkos – aramă, pyrites – pirită]. Vezi definitia »

PINEÁLĂ adj. glandă ~ă (și s. f.) = glandă mică, în diencefal, cu rol în dezvoltarea și creșterea organismului și cu acțiune antigonadotropă; epifiză. (< fr. pinéale) Vezi definitia »