múche (múchi), s. f. – 1. Colțul unei piese. – 2. Șale, spinare. – 3. Intersecția a două planuri. – 4. Vîrf, culme. – Mr. mucl’e, megl. mucl’ă. Origine îndoielnică. Pare să reprezinte lat. cŭmŭlus, într-o formă *mŭcŭlus, cf. it. mucchio (Cipariu, Archiv., 470; Arch. glott. it., IV) și, prin urmare, ideea de „proeminență” sau „ieșitură”. E posibil ca acest cuvînt să se fi confundat cu mŭtŭlus, „modilion” (Pușcariu 1114; REW 5797; Graur, BL, V, 70; Tiktin; Candrea) și chiar că provine direct din acest ultim cuvînt; fără îndoială, pare să fie vorba de un termen tehnic, care cu greu s-ar fi păstrat în rom. Der. din lat. mŭtĭlus, „schilodit, vătămat” (Candrea-Dens., 1159; Pascu, I, 120) nu este convingătoare. – Der. mucher, s. n. (instrument de îndreptat). Vezi definitia »

smeche, smeche s. f. lovitură aplicată cu pumnul în figură. Vezi definitia »

PRIVÉGHE s. f. v. priveghi. Vezi definitia »

CAMPECHE [campéce] 1. Golf care constituie partea de SV a G. Mexic, la V de Pen. YUcatán. Ad. max.: 2.836 m. Lățime max.: 750 km. 2. Oraș în SE Mexicului, port la golful C., centru ad-tiv al statului cu același nume; 151,8 mii loc. (1980). Nod de comunicații. Piață agricolă (bumbac, lemn). Ind. tutunului. Universitate (1756). Fundat în 1540. 3. Stat în SE Mexicului; 50,8 mii km²; 613,1 mii loc. (1989). Centru ad-tiv: Campeche. Expl. forestiere. Trestie de zahăr, sisal. Creșterea animalelor. Vezi definitia »

azbúche (-chi), s. f. – (Înv.) Alfabet, abecedar. Sl. azŭ „a”, bukĭ „b”; cf. buche. De uz curent cît timp s-a folosit alfabetul chirilic, astăzi se întrebuințează numai cu sens ironic sau umoristic. Vezi definitia »