pastói, pastoáie, s.n. (înv.) încartuire, găzduire. Vezi definitia »

nói pron. – Pers. I pl. a pron. personal. – Mr., megl. noi. Lat. nos (Pușcariu 1188; Candrea-Dens., 1239; REW 5960), cf. it. noi, prov., cat., v. sp., port. nos, fr. nous. Dativul are o formă tonică, nouă ‹ lat. nobῑs, și o formă atonă, ne ‹ lat. nῑs. Finala în -i nu este clară; cf. Rohlfs, It., 498, care se gîndește la un reflex al formelor oblice (nobῑs › noi, vobῑs › voi); după ipoteza mai puțin probabilă a lui Pascu, Beiträge, 18, ar fi terminație de plural. Vezi definitia »

sulói¹, suloáie, s.n. și sulói, s.m. (reg.) 1. (s.n.) sulă mare. 2. (s.m.) varietate de crap de formă lunguiață; crap săltăreț, sulac. Vezi definitia »

ceasovói, ceasovói, s.m. (înv.) santinelă, strajă. Vezi definitia »

năspói, năspói, s.m. (reg.) pom fructifer; moșmon. Vezi definitia »