Definita cuvantului șușta
șuștá vb. I (reg.) 1. (refl.) a protesta, a cârti; (în forma: șușca) a se simți nemulțumit de sine însuși, a-și face reproșuri. 2. (în forma: șușca) a lovi puternic; a ghionti; a înăbuși.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șușta
FOILETÁ vb. tr. a răsfoi, a frunzări (o carte). (< fr. feuilleter) Vezi definitia »
împlânta, împlântă (pers. a III-a sg.) v. r. (glum.) a se întâmpla. Vezi definitia »
DEZINFESTÁ vb. I. tr. A distruge vietățile care infestează o cultură. [Cf. fr. désinfester]. Vezi definitia »
DISCREDITÁ vb. tr., refl. a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< fr. discréditer) Vezi definitia »
fătá (fătát, fătát), vb. – A făta. – Mr. fitare, fet, megl. fet. Lat. fĕtare (Pușcariu 587; Candrea-Dens., 562; REW 3271; DAR), cf. sard. fedare, sicil. fitari, abruz. fetá, march. fetâ, piem. fe (în sicil. și abruz. cu sensul special de „a face ouă”), Santander jedar. Der. fătăciune, s. f. (fătat al oilor; înv., dobăndă luată pentru pămînt; țarc rezervat pentru oi să fete; fătat; organ genital al vacii), cu suf. -ciune, ca mortăciune, spurcăciune (după Candrea-Dens., 563 și REW, direct din lat. fetationem); fătăciunat, s. n. (înv., numărătoare a turmelor); fătat, s. n. (acțiunea de a făta); fătătoare, adj. (care fată); fătătoare, s. f. (care fată; organ genital al vacii). Vezi definitia »