spătár (-ri), s. m. – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Mold. era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der. spătăreasă, s. f. (nevastă de spătar); spătărel, s. m. (militar în subordinea spătarului); spătări, vb. (a exercita slijba de spătar); spătărie, s. f. (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adj. (al spătarului). Vezi definitia »

postuniversitar Vezi definitia »

ECHIMOLECULÁR, -Ă adj. (despre un amestec) alcătuit din diferite substanțe având același număr de molecule. (< fr. équimoléculaire) Vezi definitia »

INVOLUNTÁR, -Ă adj. Fără voință, fără voie, neintenționat. [Cf. fr. involontaire]. Vezi definitia »

MUSTICÁR s. n. plasă metalică ușoară de apărare contra țânțarilor. (< fr. moustiquaire) Vezi definitia »