hătrăcălí, pers. 3 sg. hătrăcăléște, vb. IV refl. (reg., înv.) a se scutura apa într-un vas; a tremura. Vezi definitia »

morfolí (morfolésc, morfolít), vb. – 1. A bălmăji, a bîigui, a mesteca greu. – 2. A se mînji, a se murdări. – Var. morcioli, morceli (Trans., Banat, Olt., a clefăi, a se îngloda). Creație expresivă, cf. molfăi, mozoli. – Der. morfoleală, s. f. (acțiunea de a morfoli; lucru de mîntuială); morfolit, s. n. (molfăială); mormînji, vb. (Mold., a lucra de mîntuială), prin încrucișare cu mînji; mormînjeală, s. f. (Mold., lucru de mîntuială, neterminat). Rut. morféliti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 835, îl indica drept sursă a rom., trebuie să provină de la el. – Cf. morînci. Vezi definitia »

BRANLI [brãli], Edouard (1844-1940), fizician francez. A construit coerorul (1890), utilizat la detectarea undelor electromagnetice și folosit în primele sisteme de radiocomunicație. Vezi definitia »

țipelí, țipelésc, vb. IV (reg.) a duce, a căra din greu. Vezi definitia »

ÎNZILÍ, înzilésc, vb. IV. (Var.) A zili. (din zi) Vezi definitia »