ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren. Vezi definitia »

tăgăduí (-uésc, -ít), vb. – A nega, a dezminți. Mag. tagadni (Cihac, II, 529; Gáldi, Dict., 97). – Der. tăgadă, s. f. (negație; contestație), deverbal sau din mag. tagad; tagă, s. f. (negație), sec. XVII, înv.; tăgăduială, s. f. (negație); tăgăduicios, adj. (îndoielnic), înv.; tăgăduitor, adj. (care tăgăduiește). Vezi definitia »

săstuí, săstuiésc, vb. IV (reg.) a cere să se facă liniște spunând „sst!”; a țistui. Vezi definitia »

pricestuí (-uiésc, pricestuít), vb. – A se împărtăși. – Var. priceștui. Sl. pričęstvovati sau pričęstiti (Cihac, II, 290; Tiktin). – Der. pricestanie (var. priceștanie, priceștenie), s. f. (cuminecare), din sl. pričjastanije. Vezi definitia »

a-i bubui (cuiva) mintea expr. (iron.) a avea idei sau propuneri extravagante; a vorbi prostii. Vezi definitia »