MITITELÚȚ, -Ă, mititeluți, -te, adj. Diminutiv al lui mititel. – Mititel + suf. -uț. Vezi definitia »

cioclonț, ciocloanțe s. n. (peior.) gură. Vezi definitia »

judéț (judéțe), s. n. – 1. Judecată, cercetare a unei cauze judiciare. – 2. Tribunal, for. – 3. Împărțire administrativă, ținut. – 4. (S. m.) Judecător, magistrat. – 5. (S. m.) Guvernator, conducător, căpetenie. – Mr. giudeț, megl. județ. Lat. iūdĭcium (Pușcariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601; DAR), cf. it. giudizio, sp. juicio. Ipoteza lui Byck-Graur 34, care îl explică pe județ, prin jude, pl. judeci, pare improbabilă; cf. și S. Pop, Dacor., VIII, 62. – Der. județean, adj. (provincial). Cf. der. neol. judiciar, adj., din fr. judiciaire; judicios, adj., din fr. judicieux. Vezi definitia »

cuarț s. m. – Bioxid natural de siliciu. – Var. cvarț. Fr. quartz. Var., ușor înv., reproduce pronunțarea germ. Vezi definitia »

zaț (-țuri), s. n. – 1. Rămășiță, drojdie de cafea. – 2. Compoziție tipografică. Germ. Satz. – Der. zețar, s. m. (culegător în tipografie), din germ. Setzer; zețărie, s. f. (slujba de zețar; culegătorie); zețui, vb. (a culege), din germ. setzen. Vezi definitia »