RADIOCOMBÍNĂ s.f. Combină muzicală echipată cu un aparat de radio, un electrofon, un magnetofon și un dulap pentru discuri. [Pron. -di-o-, et. incertă]. Vezi definitia »

PIANÓLĂ, pianole, s. f. Pianină acționată de un mecanism, care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe suluri speciale de hârtie introduse în aparat. – Din it. pianola. Vezi definitia »

VIBRÍZĂ s.f. Părul din nările omului. ♦ (La unele mamifere) Mustăți. [Var. (după alte surse) vibrisă. / cf. fr. vibrisse, lat. vibrissa]. Vezi definitia »

FITOCENOGENÉZĂ s. f. studiul schimbărilor lente în compoziția și structura fitocenozelor. (< fr. phytocénogenèse) Vezi definitia »

STALACTÍTĂ s.f. 1. Formație calcaroasă în formă de con alungit, care atârnă de tavanul peșterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imită în mod stilizat forma unei stalactite. [Var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pică]. Vezi definitia »