TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă. Vezi definitia »

ESCÁRĂ s.f. Coajă neagră care se formează pe piele de obicei din cauza unei arsuri. [< fr. escarre, cf. gr. eschara – focar]. Vezi definitia »

PEDOSFÉRĂ s. f. (Geol.) Stratul solidificat de la suprafața solului. – Din fr. pédosphere, engl. pedosphere. Vezi definitia »

MERLÍNĂ s.f. Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – frânghie de mare]. Vezi definitia »

FERÍTĂ s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oțelului. (< fr. ferrite) Vezi definitia »