CONCREȚIÚNE, concrețiuni, s. f. Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. concrétion, lat. concretio, -onis. Vezi definitia »

INCOMPREHENSIÚNE s. f. incapacitate de a înțelege, de a fi înțeles. (< fr. incompréhension) Vezi definitia »

LONGITÚDINE, longitudini, s. f. Distanță în grade, măsurată pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob și primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind una dintre cele două coordonate geografice. ◊ Longitudine cerească = una dintre coordonatele ecliptice. – Din fr. longitude, lat. longitudo, -inis. Vezi definitia »

FULGURAȚIÚNE s. f. v. fulgurație. Vezi definitia »

RAȚIÚNE, ratiuni, s. f. Facultatea omului de a cunoaște si a pătrunde dincolo de aparențele lucrurilor și fenomenelor, operând cu judecăți si rationamente bazate pe logica umana consacrata; a avea ~ = a fi rational, logic in gandire sau exprimare. Vezi definitia »