Definita cuvantului radiotelefonie
RADIOTELEFONÍE s.f. Comunicație radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune și de recepție. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotéléphonie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu radiotelefonie
SPECTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiații compuse. – Fr. spectrophotométrie (<gr.). Vezi definitia »
BOTANOGRAFÍE s. f. botanică descriptivă. (< fr. botanographie) Vezi definitia »
DÍXIE s. n. (Muz.) Dixieland. [Pr.: dicsi] – Din fr. dixie, engl. Dixie. Vezi definitia »
PEGOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici prin observarea apelor din fântâni. [Gen. -iei. / < fr. pégomancie, cf. gr. pege – fântână, manteia – divinație]. Vezi definitia »
-ATROFÍE2 elem. atrof(o)-. Vezi definitia »