STAUROPLEGÍE s. f. hemiplegie care afectează unul din membrele superioare și membrul inferior opus. (< fr. stauroplégie) Vezi definitia »

MONOGONÍE s. f. monogeneză (1). (< germ. Monogonie) Vezi definitia »

ANTROPOMETRÍE s. f. 1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului uman; somatometrie. 2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale). (< fr. anthropométrie) Vezi definitia »

COPULÁȚIE s.f. (Liv.) Împreunare, împerechere (la animale); împreunare sexuală; coit. [Gen. -iei, var. copulațiune s.f. / cf. fr. copulation, lat. copulatio – reunire]. Vezi definitia »

HIPOPEPSÍE s.f. (Biol.) Digestie gastrică insuficientă. [Gen. -iei. / < fr. hypopepsie, cf. gr. hypo – sub, pepsis – digestie]. Vezi definitia »