1. Populatie indo-europeana asezata la inceputul mileniului 2 i.Hr. in Pelopones si Beotia, unde a dat nastere infloritoarei civilizatii miceniene, corespunzatoare epocii bronzului (mileniul 3-2 i.Hr.); una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generala a vechilor triburi grecesti la Homer. Vezi definitia »

BETELÍE, betelii, s. f. Fâșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată. Vezi definitia »

PĂSTORÍE s. f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcție, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcții. – Păstor + suf. -ie. Vezi definitia »

ALOCHIRÍE s.f. (Biol.) Transpunere a unei senzații în regiunea corespunzătoare din partea opusă a corpului. [< fr. allochirie]. Vezi definitia »

SOCIOLOGÍE s.f. Știință care studiază societatea omenească și legile dezvoltării ei. ◊ Sociologia artei = ramură a sociologiei care se ocupă cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social. ♦ Sociologie vegetală = fitosociologie. [Gen. -iei. / < fr. sociologie, cf. lat. societas – societate, gr. logos – știință]. Vezi definitia »