EPISTEMOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al epistemologiei. [Cf. it. epistemologo]. Vezi definitia »

ológ (oloágă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu de picioare. – 2. Defectuos, incomplet. – 3. (Planta) pitică în comparație cu celelalte din specia ei. – Mr. ulog. Sl., cf. rus. ulogij (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227; Conev 90), bg. ulogarka, sb. ulogi „podagră”, alb. uljok, uljogu. Der. direct din rusă nu e posibilă, avînd în vedere mr. și alb. – Der. ologi, vb. (a paraliza, a împuțina, a răni); ologie (var. ologeală), s. f. (paralizie, dambla). Vezi definitia »

SPEOLÓG, speologi, s.m. Specialist în speologie. – Pronunțat: spe-o-. Vezi definitia »

PEDOLÓG², -Ă, pedologi, -ge, s. m. și f. Specialist în pedologie². – Din fr. pédologue. Vezi definitia »

EPIZOOTOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în epizootii. [Cf. it. epizootologo]. Vezi definitia »